Mari Bucur mi-a trimis azi “Historia de un letrero” („Story of a sign”), un filmulet pentru care tinarul Alonso Álvarez Barreda din Mexic a cistigat, in 2008, Premiul pentru scurt metraj al Festivalului de la Cannes. Pentru ca mie mi-a facut placere sa-l vad, il postez aici pentru cei care nu-l stiu.
Razvan mi-a spus ca situatia surprinsa de film ar fi un exemplu clasic din manualele de marketing despre cum pot cuvintele potrivite schimba atitudinea oamenilor. Inainte de a realiza acest scurt metraj, Alonso Álvarez a studiat Comert Exterior, asa ca ipoteza sa se fi inspirat din astfel de carti e destul de plauzibila. Am gasit pe aici pe unii care spun ca Barreda ar fi un plagiator, dar cum nu mi-am propus o ancheta pe tema asta, lecturati si voi daca va intereseaza subiectul.
Filmul trimis de Mari mi-a (re)deschis apetitul pentru scurt metraje si am revazut o productie franceza, de prin 2000, „On s’embrasse”, de Pierre Olivier, care m-a impresionat la momentul vizionarii. Daca aveti astfel de mici bijuterii nu le tineti numai pentru voi. 🙂
Acum vreo trei – patru ani am vazut in Bacau vreo 50 – 60 de astfel de productii la Festivalul International de Film de foarte scurt metraj, unele chiar memorabile. Mi-aduc aminte de un filmulet in care era cintat la masina de scris imnul României, „Desteapta-te, române”. Poanta a fost ca autorul filmului era un ungur.
Evenimentul a ajuns anul acesta (7 – 9 mai 2010) la cea de-a XII-a editie, dar din pacate vad ca Bacaul nu mai este printre orasele partenere, in care vor avea loc proiectiile. Ce-i drept, atunci eram vreo 8 – 10 spectatori, cu tot cu organizatorii, in amfiteatrul inghetat de la Colegiul Pedagogic.
