In 2011, Bacaul a fost ceva mai prezent in organizarea programului cultural european „Noaptea muzeelor”, noaptea de 14 spre 15 mai. S-au implicat mai multe institutii si activitatile propuse publicului pentru acest eveniment s-au diversificat, au fost observatii astronomice in aer liber, vernisaje ale unor expozitii de arhitectura sau de fotografie, spectacole, vizionari de filme documentare. Totusi, evenimentul a avut ceva din inertia locului si din obiceiurile de viata ale bacauanilor, obisnuiti, cu exceptia celor care frecventeaza cluburi, sa se bage devreme la somn sau la televizor.
In institutiile din Bucuresti, „Noaptea Muzeelor” a inceput in jurul orei 21.00 a zilei de 14 mai si s-a incheiat in intervalul orar 24.00 – 2.00, al zilei de 15. In Bacau, prima activitate din programul acestui eveniment, vernisajul unei expozitii de arhitectura deschisa la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, a fost la ora 17.00. Gindita cu premeditare sau nu, actiunea a fost buna, pentru ca s-a asigurat o anumita afluenta de vizitatori. Si pentru citeva zeci de minute, Bacaul a parut sa aiba in acest punct central al sau, unde se afla o institutie de cultura, o energie peste medie, care mi-a dat un sentiment bun. O cladire adeseori pustie era strabatuta de zeci de vizitatori, muzeografii explicau la cerere sau din proprie initiativa (ex. criticul de arta Iulian Bucur a fost un ghid foarte bun pentru elevi si adulti) semnificatia unor exponate iar la parter solistii si instrumentistii Ansamblului „Busuiocul” se auzeau deja cintind. Totul avea un ritm mai alert, binevenit in acest oras conservator si domol cultural.
Privita, insa, din alt unghi, „seara muzeelor” (pentru ca la ora 17.00 e seara, nu noapte) a fost lupa prin care am vazut din nou defectele muzeelor din Bacau, in special ale Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, o cladire neprimitoare, mult prea mare in comparatie cu oferta de exponate, prezentate si acestea dezolant, cu explicatii insuficiente si prost pozitionate. In muzeele din Sibiu, de exemplu, tablourile si cartonasele cu date explicative au fost inlocuite de plasme pe care se ruleaza mai multe informatii decit ai avea nevoie sa stii iar in locuri precum Brasov, nu mai vorbesc de un centru cultural precum Londra, ghidul electronic, cu casti, este un lucru uzual, de care Bacaul pare foarte departe.
In timp ce muzeele din lume sint institutii interactive, chiar de socializare, cele bacauane, subordonate financiar Consiliului Judetean, stagneaza sau chiar mor (vezi cladirea ruina a fostului Muzeul de Etnografie), din lipsa de bani si poate din dezinteres. „Noaptea muzeelor”, in acest context, e un semn bun, dar e doar o privire catre o zare foarte indepartata a centrelor culturale europene.
