De vineri seara sint fan al sopranei Gabriela Istoc, dupa ce am urmarit-o, in premiera, in concertul de la Filarmonica „Mihail Jora” din Bacau. Gabriela nu a oferit doar un spectacol auditiv, ci si unul vizual. Trecind peste faptul ca este un om frumos si o voce extraordinara, tinara soprana m-a impresionat prin eleganta prezentei sale pe scena. Bacauanca e un artist cu carisma, cu arta jocului scenic. A cochetat cu publicul, si-a jucat personajul cu maestria unei actrite.
Acompaniata doar de pianista Mihaela Spiridon, Gabriela Istoc a interpretat timp de aproape o ora fragmente de opera si opereta in limbile ceha, germana, franceza, italiana, precum “Depuis le jour” si (Louise- G. Charpentier), “Les chemins de l’amour” (Fr. Poulenc), preferatele sale, Vijla Lied (Die lustige Witwe – Fr. Lehar), “Quando m’en vo” (La Boheme – G. Puccini), “Mesicku na nebi hlubokem” (Rusalka – A. Dvorak) sau Csardas (Die Fledermaus – J. Strauss).
Colegilor care m-au intrebat despre concert le-am rezumat impresiile mele in felul acesta: „Are un git fata asta, pilnia lui Dumnezeu!”. 🙂 Privind cum isi folosea corpul pentru a da sunetelor tonalitatea dorita am avut impresia vizuala a unui instrument din care muzica iesea amplificata, fluid.
Soprana noastra a ales ca inainte de interpretarea unui fragment muzical sa faca o scurta prezentare a ceea ce urma sa auzim, un lucru pe care eu l-am vazut pentru prima data, dar cum sint totusi un spectator ocazional al concertelor Filarmonicii, m-am gindit ca poate acesta o fi totusi obiceiul. Gabriela mi-a marturisit insa ca decizia i-a partinut si ca a ales sa adauge acest artificiu concertului ei pentru a captiva atentia publicului si pentru a oferi detalii utile pentru intelegerea pieselor, celor care nu le cunosteau.
“Sint emotionata si mindra sa cint in orasul meu natal. In fata familiei si prietenilor”, a spus bacauanca in debutul serii.
Nu au fost doar membri familiei si prietenii, a fost o sala aproape plina. Spectatorii de toate virstele au acoperit-o cu flori la final iar prezentatorul evenimentului, jurnalistul Cornel Cepariu, o cunostinta mai veche a familiei, a incheiat un discurs, pe buna dreptate laudativ, cu urmatoarele cuvinte: “Daca Adjudul a dat-o muzicii pe Angela Gheorghiu, Bacaul o va da pe Gabriela Istoc”.
Tatal fetei, Petru Istoc, a oferit la sfirsitul serii, “din partea casei”, o cupa de sampanie.
Desi parca sunt din registre diferite, atat ea cat si Angela Gheorghiu au acea eleganta in sunet si miscare care mie imi place. Sper sa devina din ce in ce mai buna pentru ca are o groaza de potential.
Si eu sper acelasi lucru, mi-a devenit draga, desi am cunoscut-o abia acum citeva zile. Are totusi 25 de ani, cica procesul de maturizare a vocii se incheie pe la 30.
Sa stii ca i-am trimis link, pe mail, la articolul tau de pe blog. 😀