E aproape o senzatie fizica. Mai sint citeva zeci de ore pina la startul Galei Star 2009 si imi vin in minte editiile precedente. Da, se instaleaza in participanti – actori si spectatori – ca o star(e) de spirit, aproape de o senzatie fizica. Simti insa mai acut cind se incheie.
Legi inconstient prietenii energetice cu spectatorii cu care imparti seara de seara curiozitatea, emotiile in fata recitalurilor. La Gala Star vin oameni frumosi. Elevii cu slabiciune pentru teatru, dar care n-au bilet, se inghesuie entuaziasmati la recitalurile extraordinare, bucurosi ca au gasit un loc, se fitiie euforici pe fotoliile rosii, de catifea, si dialogheaza intre ei, chiar la un rind – doua distanta, pina incepe spectacolul.
In pauzele dintre recitaluri, impresiile se consuma la un ceai, un capuccino sau o tarie la Cafe du Theatre, unde imparti aerul cu cite un invitat special, cu membrii juriului, la care tragi cu urechea sa vezi daca “va intilniti” in apecierile pentru one – man – show-urile vizionate. Ii chestionezi din priviri, sa-i lasi totusi sa respire. Sau nu-i lasi.
Sint, da, citeva semne de intrebare pe care unii sau altii le pun acestui festival dar dincolo de ele sint destule efecte pozitive, pe care am sa ma axez zilele astea, pentru placerea mea. Gala Star atrage tinerii la teatru, te incarca spiritual cu densitati pozitive, interactionezi cultural, prin prisma recitalurilor inscrise, a invitatilor, cu alte tari, alte teatre, alte mentalitati. Si, in plus, frumosul, iluzia, starea de bine sint in fond droguri legale, nenocive chiar si daca ti le administrezi in fiecare seara, o saptamina intreaga.
Sint curioasa cum vor fi recitalurile. La editiile precedente am vazut si extraordinare si mai slabe. Citeva insa mi-au ramas in minte, mi-au adus in fata oameni frumosi. Unul dintre ele este cistigatorul de anul trecut al Premiului pentru One – Man – Show, Andrei Sochirca, din “Dati totul la o parte!”, de Eugen Cioclea, un poet care mi-a atras atentia si de care auzeam atunci prima data. Amindoi sint din Chisinau. Am cumparat un volum, versurile meritau. N-am fost singura.
M-a impresionat teribil Richard Bovnoczki, “rusul” din “Moscova – Petushki”, de Venedict Erofeev, cu care a cistigat Premiului Best One – Man – Show in 2007. Daca aveti posibilitatea sa-l vedeti jucind, nu ratati ocazia.
Va fi oare cineva de nivelul lor anul acesta?
Va doresc sa intrati in stare! Vizionare placuta!