Deschiderea editiei a V-a Galei „Star” a fost simpla si eleganta, cu o „info-marturisire” a actorului director Gabriel Dutu (foto), un recital la vioara a lui Iustin Stefan Ciuche – singura prezenta in festival a unui reprezentant al Teatrului Municipal „Bacovia” si un discurs de bun simt al viceprimarului Dragos Luchian (domnul acesta stie sa vorbeasca).
Si pentru ca un one-man-show de 50 – 120 de minute (anul acesta recitalurile sint foarte lungi!) poate parea uneori privitorului o chestiune simpla, actorul Gabriel Dutu a facut spectatorilor o marturisire, posibil manual de „utilizare” a Galei „Star”, argument pentru a privi cu respect munca unui artist care are curajul sa se prezinte singur in fata publicului, chiar daca uneori se simte ca si cum ar fi gol pusca intr-o piata publica.
Gabriel Dutu:
„- Stiati ca ne inchinam inainte de fiecare spectacol?
– Stiati ca noi credem ca atunci cind un rol iese inseamna ca Dumnezeu ne-a pus mina pe cap?
-Stiati ca atunci cind un spectacol iese bine regizorii si directorii aduna laurii?
-Stiati ca atunci cind un spectacol iese prost intotdeauna actorii sint de vina?
– Stiati ca ne tremura picioarele ori de cite ori ne pregatim sa intram pe scena, pulsul ajunge la 120 – 140?
-Stiati ca intr-o viata jucam in medie sase spectacole de teatru pe an, sint actori care fac mult mai mult, ca in 40 de ani, de la 20 la 60 de ani, memoram intre 10 mii si 20 de mii de pagini. Am zis ca nu spun chestia asta dar jur ca memoram mai mult decit au citit unii. 🙂
-Stiati ca exista momente cind nu stim ce replica urmeaza sa dam, cu toate ca am repetat o luna de zile?
-Stiti ca sint momente cind avem blancuri, cind efectiv, dupa ce ai terminat un cuvint sau o fraza, s-a facut curatenie in creier? Nu mai stii cine esti, nu mai stii ce ai de spus, nu stii nici macar ce cauti acolo. Si apare salvator cite un coleg.
– Stiati ca inainte de o premiera importanta, din cauza felului de a construi si de a intra intr-un personaj, nu mai avem discutii cu familiile noastre, pentru ca incepem sa devenim altcineva si cel de linga tine este obligat sa te suporte
-Stiati ca inainte de fiecare premiera avem senzatia ca nu stim nimic, nici macar cine sintem. Sint foarte multe personaje care se aduna in tine.
-Stiati ca un partener in care ai incredere te poate sustine din ochi sau poate chiar salva o scena.
– Stiati ca in momentul in care esti singur pe scena, va jur, ca senzatia este aceeasi ca si cum ai fi gol in mijlocul unei piete mari. Nu te ajuta nimeni, nici macar sufleurul.
-Stiati ca un eveniment din Islanda poate afecta o Gala din România? Sapte persoane din Japonia care veneau la Gala din Bacau sint blocate undeva in Viena, din cauza unui nor din Islanda. Sa speram ca vor ajunge”.
Timp de meditatie la aceste cuvinte a fost berechet pentru ca primul recital din concurs a inceput cu o intirziere de 40 de minute, pentru ca presedintele juriului nu ajunsese inca in Bacau. Asa ca, actor (va dati seama ce presiune pe el) si public au asteptat in atmosfera incinsa (la propriu, era foarte cald) din Sala Studio a Teatrului „Bacovia” sa soseasca Mircea Diaconu. In mod firesc, cel de-al doilea recital a inceput si el cu intirziere, dar deja nu mai era o problema, pentru ca, am dedus, in interiorul Galei „Star” timpul curge diferit. E un timp de festival, in care sincronizarea nu se face dupa ceas, ci, sa zic asa, dupa emotie.
