Takuo Endo, arigato!

3
467

endo.jpgM-am dus la spectacol curioasa, putin sceptica, dar cu bucuria deschisa de a vedea productia teatrala a unei alte culturi. Sceptica in fata unui spectacol in limba japoneza. “O sa inteleg?” (Bariera lingvistica indepartata de supratitrarea in limba româna). Curioasa pentru ca am afinitati fata de cultura japoneza, in special fata de cea traditionala, plina de simboluri. Si acesta se anunta un spectacol cu influente traditionale. In plus, imi plac foarte mult scriitorii Kawabata si Haruki Murakami.

„Printul Oguri si Printesa Terute”, spectacolul Teatrului X (Cai) din Tokio (un teatru privat, de proiecte), a avut sensibilitatea tipic nipona si in acelasi timp forta trairilor poporului japonez, dualitate bine exemplificata, asa cum spunea pe undeva scriitorul Inazo Nitobe, de “gingasa floare de cires si de teribila sabie de samurai”.

In acelasi spirit de asociere a contrariilor, regizorul Takuo Endo (foto 1 stinga) a reusit sa armonizeze contemporanul cu traditionalul, astfel ca spectacolul s-a construit puternic si emotionant in punctul de echilibru intre dans contemporan, muzica interpretata cu instrumente traditionale asiatice, limba veche japoneza.

Frumusetea spectacolului a stat si in capacitatea celor 12 – 13 (? – se miscau prea repede n-am putut sa-i numar) actori de a actiona, in anumite momente, ca un personaj unic. O scena aplaudata aproape instinctiv de public a fost cea in care zece actori au creat prin dans imaginea unui cal salbatic in miscare, minat, strunit de un al 11-lea artist.

cal-oguri.jpg

„Printul Oguri si Printesa Terute” spune povestea unei iubiri, care supravietuieste nu doar piedicilor impuse de regulile societatii ci si mortii. In traseul acesta al iubitilor, de la despartire la regasire, publicul european este initiat in vechi credinte despre viata, moarte, despre relatia cu Divinitatea. De exemplu, in credinta indiana, probabil – piesa este inspirata de povesti mitologice grecesti sau indiene – daca n-ai pacate poti fi readus la viata, dupa moarte.

oguri2.jpg

oguri3.jpg

In final am avut o noua surpriza placuta, pe aceea de a vedea pe scena, alaturi de artistii aplaudati de public, pe regizorul Takuo Endo, despre care n-am crezut, cu prejudecatile mele europene, ca, la virsta de 81 de ani, s-ar putea pune pe drumuri in acest turneu in România. Am “citit” aceasta prezenta ca pe o forma de respect fata de public dar si ca pe un nou exemplu al unitatii in care lucreaza artistii japonezi, lucruri pe care le-am mai remarcat la alte trupe, venite la Gala Star.

Dupa spectacol, cu ajutorul lui domnului Shiga, manager cultural japonez pentru România – care stie româneste pentru ca a studiat aici – am avut un dialog cu regizorul Takuo Endo. Am simtit atunci regretul ca nu cunosc japoneza, pentru ca as fi dorit sa stiu la virgula ce a spus acest om, or, se stie, traducerile aproximative pot pierde nuante importante. Am aflat ca Takuo Endo a tinut sa revina in România pentru ca acum aproape sase ani, la ultima sa vizita, cind a adus un alt spectacol, a fost placut impresionat de ce a vazut aici. L-am intrebat, prin interpretul nostru, Shiga, ce filosofie de viata are de la virsta de 81 de ani arata atit de bine. – Nu-i dai mai mult de 60 de ani, are o vitalitate si o frumusete surprinzatoare, singurele semne posibile ale virstei sale fiind parul ab si toiagul. “Fac ce vreau eu, fac ce-mi place. Nu fac ce nu vreau” a sunat filosofia sa, in traducere japoneza – româna.

“Tema sau povestea se bazeaza pe o legenda medievala si asta e legat de teatrul traditional din Japonia, dar punerea in scena, muzica sau alte elemente, cum ar fi dansul, sint moderne. Am aplicat elemente contemporane pentru a scoate esenta povestii. Prezenta povestitorului, acompaniat de muzicieni, este de asemenea un element al teatrului traditional. Ceea ce am vrut sa arat a fost spiritul japonez”.

Pentru spectacol, pentru exemplul generozitatii, pentru frumusetea spiritului, Takuo Endo, arigato!

* Dupa dialogul cu Takuo Endo, o tinara care ne-a ascultat in tacere mi-a intins o carte de vizita. Era Yomoko Ieiri, manager al Teatrului X Cai. Daca vreti sa colaborati cu ei, va pot da adresa de e-mail.