Teatrul, intr-o criza evidenta

2
1265

Dramaturgul si criticul de teatru George Genoiu a sustinut joi (23 octombrie) seara, o conferinta cu tema “Teatrul românesc in perioada tranzitiei”, despre care a afirmat, fara a da exemple, ca se afla “intr-o criza evidenta”, “o criza financiara, o criza de spectatori, o criza de originalitate in viziuni scenice”.

Cunoscutul om de teatru a facut aceste afirmatii in cadrul “Salonului artelor”, intilnire culturala organizata de Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Bacau, in care a fost sarbatorit pentru implinirea, in toamna acestui an, a virstei de 75 de ani.

George Genoiu:

“A penetrat vizibil inmpostura, a fost eludata traditia si experimetul creativ. De fapt, aceasta marginalizare a traditiei a facut posibila penetrarea diletantismului si marginalizarea valorilor consacrate”.

Sigur ca e foarte usor sa denigrezi, sa minimalizezi, sa ii consideri pe creatorii mai in virsta «dinozauri» dar eu in mod polemic am scos recent un volum de teatru care se numeste «Dinozaurul si libelula». Au fost marginalizate valorile consacrate si asistam la o evidenta deprofesionalizare a artei scenice si artei actorului“.

“Pentru mine tranzitia a fost un spatiu de reflectie intre deceptiile de la vremea «Utopiilor», «Psihodrame pentru vindecarea sufletului» si «Antioligarhice pentru vindecarea moravurilor». In matricea pieselor mele se poate deslusi o tranzitie etapizata care s-a regasit in «Dramele decaderii». Decaderea morala este acel tsunami care a scos in evidenta ceea ce era rau in fiinta umana“.

“Teatrul a parcurs un orizont al crizelor pe care le-am enuntat dar cea mai periculoasa privire asupra lumii este criza morala, care dupa cum se poate observa a devenit foarte agresiva. Si din pacate teatrul nu-i face fata, nu aduce in orizontul scenei acele accente de moralitate, acele modele pe care tinara generatie sa le preia. Rezultatele se vad de la sine, pentru ca teatrul este o arta a consecintelor. Teatrul se construieste din consecinte care se determina din ele insele”.


“Excesul de manelizare a televizunilor, excesul de vulgarizare, excesul de mizerie au coplesit lumea”.

“Lumea nu mai are nici criterii, nu mai are nici modele. Fiecare este pentru sine un judecator, un privitor la un teatru care nu mai ajuta fiinta umana si nici pe actor. Pentru ca actorul este purtatorul fiintei din text, actorul este cel care e mai important decit regizorul. Dupa dramaturg, actorul este cel care creaza dinamica scenica. Regizorul a aparut nu de mult si el este important in accentele pe care le pune in cursivitatea reprezentatiei, dar fara actor nu se poate face teatru”.

“Au aparut fel de fel de smecherasi, de impostor, de tipi care intorc pe dos lucrurile crezind ca originalitatea consta in a te scarpina cu mina dreapta la urechea stinga. Eu am fost consecvent si am ramas consecvent in «Dramele decaderii» pentru ordine morala, pentru caracterul educativ al teatrului, fara de care viata sociala nu poate sa existe”.

Spectacole caldute, bunute exista. Insa nu sunt acele spectacole care sa provoace o tensiune dramatica si o tulburare. Eu am avut premiera cu «Conversatie in oglinda», care s-a jucat aici in Bacau si am avut sansa unui spectacol memorabil la Tirgu Mures – si spectacolul de la Bacau a fost bine facut de Anca Ovanet Ovanez dar la Tg. Mures Dan Alexandrescu a intrat intr-o replica si a facut un spectacol de au iesit spectatorii si nu mai plecau acasa”.

Chiar daca in centrul intilnirii a fost George Genoiu, tema cerea cred prezenta mai multor oameni de teatru, singurii fiind actorii Doina Iacob si Nicolae Rosioru.

Dramaturgul a fost aprobat in mesajul transmis, mai ales de actorul pensionar Nicolae Rosioru si de scriitori de o virsta respectabila.

Sunt curioasa insa cum primesc tinerii oameni de teatru aceste declaratii. Care imagine este reala si corecta asupra teatrului românesc? Cea a autorului/actorului/regizorului open-minded, care face experimente teatrale sau cea a lui George Genoiu care vede in aceste experimente exemple pentru decaderea moralei? Sunt experimentele expresia unei crize a teatrului, in cautare de sine?

Primul l-ar face probabil pe Genoiu “dinozaur” depasit, in timp ce George Genoiu ii face pe cei noi imorali. Putem vorbi de “evolutie” sau “involutie” in acest moment in arta teatrului?

“Acuzatorul” George Genoiu a obtinut, in 1979, Premiul Criticii Teatrale, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie (1983), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1996), Premiul Concursului National de Dramaturgie “Camil Petrescu” al Mnisterului Culturii si Cultelor (1999), Premiul Special al Revistei “Ateneu” (2007) si Ordinul Meritul Cultural in grad de Cavaler, conferit, in 2004, Presedintele României.

Dar n-a mai fost jucat pe scena unui teatru din februarie 1999.