Seara la Tescani, la expozitia finala a Taberei Internationale de pictura – august 2009.
Parcul, Meraria in renovare, holurile, veranda si curtea conacului au fost transformate in galerii de arta pentru lucrarile realizate pe durata a trei saptamini de cei 12 bursieri din Anglia, Korea, România, Polonia, Germania, Rusia si Franta. Artistii n-au lucrat doar pe pinza, pe lemn sau pe sticla, au lucrat pe Tescaniul viu, un spatiu pe care l-au reinventat liberi, in acord cu tema editiei de anul acesta a taberei: Spatii citate.
O ora si jumatate pe care n-as fi vrut sa o petrec in alt fel. Sentimentul final a fost ca nu conteaza nici macar valoarea estetica a lucrarilor realizate, nici daca acesti artisti vor avea un loc important in istoria artei. Conteaza ca in Tabara internationala de pictura de la Tescani am intilnit niste oameni capabili sa (re)construiasca spatii interioare sau exterioare, cu placerea a impinge limitele imaginarului dincolo de nivelul cunoscut/atins de noi ceilalti. Am invatat privindu-le lucrarile ca o bucata de parchet este sau poate fi mai mult decit atit si ca un biscuit, un melc, un cui ruginit, un metru de croitorie si o bucata de sapun Primavara pot redefini ideea de spatiu, daca esti dispus sa asculti o poveste pina la capat.
Chiar daca anul acesta organizatorii au scos cuvintul „experiment” din titlul Taberei, caracterul ei experimental a ramas. In tabloul de tip clasic al Tescaniului, un artist invitat a pus o secera si un ciocan pe un biscuit si i-a dat numele de lucrare de arta.
Voi reveni cu fotografii si cu povesti despre Tescani, despre arta si terorism, despre plimbari pe o dunga albastra, spuse de artistii Gabriela Boiangiu (Anglia), Katja Eliad (Romania), Christine Niehoff (Germania), Christian Paraschiv (Franta) si Silvia Costin (Romania).
N-ar fi rau sa postati fotografii cu lucrarile artistilor, fiindca eu am fost la vernisaj si am vazut foarte multe lucrari interesante, se intampla mai rar asa eveniment in zona noastra…
pozele pe care le-ati pus nu sunt cele mai relevante, erau picturi interesante expuse peste tot. iar lucrarile artistului Christian Paraschiv, cred ca le-ati caracterizat intr-un mod foarte facil: „In tabloul de tip clasic al Tescaniului, un artist invitat a pus o secera si un ciocan pe un biscuit si i-a dat numele de lucrare de arta”. slabut articolul, fara suparare…
@ chapelle
Ma bucur ca ati fost. La Tescani se intimpla evenimente la care prea putini bacauani au curiozitatea sa asiste, fie ca este vorba de artisti (pe cine ati vazut acolo, la vernisaj, in afara de Gheorghe Franz, Mariana Popa? Poate au plecat inainte de a ajunge eu.), profesori, jurnalisti, pe care i-ar putea obliga profesia sa fie prezenti, sau de simpli privitori. Si pierd foarte mult lipsind.
Fotografii cu lucrari am facut si voi posta, n-am avut timp zilele acestea. „Caracterizarea” careia ii spuneti facila este o simplificare intentionata, un exemplu extras din context cu scopul de teasing prin contrast. Nu voi face cronica de arta niciodata pentru ca nu ma pricep la asta si, asa cum am mai spus-o, nici nu ma atrage. Sinteti invitatul meu sa postati un comentariu de profesionist sau o simpla opinie de privitor asupra celor vazute la Tescani. O discutie pe tema este benefica locului, si tuturor celor interesati. Despre lucrarile artistului Christian Paraschiv va vorbi chiar domnia sa intr-un articol pe care sper sa-l postez duminica. Veti afla atunci, ceea ce probabil stiti deja, ca o secera si un ciocan pe un biscuit inseamna mai mult decit atit. 🙂 Desi as fi curioasa sa stiu ce ati raspunde cuiva care ar putea sa intrebe: asta e arta?
Lucrarile carui artist participant v-au placut mai mult? De ce?