Seara la Tescani, la expozitia finala a Taberei Internationale de pictura – august 2009.
Parcul, Meraria in renovare, holurile, veranda si curtea conacului au fost transformate in galerii de arta pentru lucrarile realizate pe durata a trei saptamini de cei 12 bursieri din Anglia, Korea, România, Polonia, Germania, Rusia si Franta. Artistii n-au lucrat doar pe pinza, pe lemn sau pe sticla, au lucrat pe Tescaniul viu, un spatiu pe care l-au reinventat liberi, in acord cu tema editiei de anul acesta a taberei: Spatii citate.
O ora si jumatate pe care n-as fi vrut sa o petrec in alt fel. Sentimentul final a fost ca nu conteaza nici macar valoarea estetica a lucrarilor realizate, nici daca acesti artisti vor avea un loc important in istoria artei. Conteaza ca in Tabara internationala de pictura de la Tescani am intilnit niste oameni capabili sa (re)construiasca spatii interioare sau exterioare, cu placerea a impinge limitele imaginarului dincolo de nivelul cunoscut/atins de noi ceilalti. Am invatat privindu-le lucrarile ca o bucata de parchet este sau poate fi mai mult decit atit si ca un biscuit, un melc, un cui ruginit, un metru de croitorie si o bucata de sapun Primavara pot redefini ideea de spatiu, daca esti dispus sa asculti o poveste pina la capat.
Chiar daca anul acesta organizatorii au scos cuvintul „experiment” din titlul Taberei, caracterul ei experimental a ramas. In tabloul de tip clasic al Tescaniului, un artist invitat a pus o secera si un ciocan pe un biscuit si i-a dat numele de lucrare de arta.
Voi reveni cu fotografii si cu povesti despre Tescani, despre arta si terorism, despre plimbari pe o dunga albastra, spuse de artistii Gabriela Boiangiu (Anglia), Katja Eliad (Romania), Christine Niehoff (Germania), Christian Paraschiv (Franta) si Silvia Costin (Romania).
