Viitorul unui copil se citeşte în România de astăzi din prima sa zi de şcoală, cînd e adus la festivitate de un „Merţan” sau de un autobuz. Să negi acest tip de determinism social este dovadă de naivitate sau de necunoaştere a realităţilor româneşti.
Am vorbit la deschiderea noului an şcolar cu două tipuri de părinţi. În aceeaşi clasă pregătitoare, de la o instituţie de învăţămînt din Bacău, vor învăţa băieţelul unui patron bogat şi fetiţa unei mame singure, cu trei copii. Unde vor ajunge cei doi elevi cu acest start inegal în viaţă? Ce vină are băiatul că s-a născut bogat? Ce vină are fetiţa că s-a născut săracă? Cum vor marca, în timp, dezvoltarea personalităţii celor doi şi accesul la o educaţie de calitate aceste diferenţe sociale? Care va fi atitudinea cadrelor didactice faţă de băiatul bogat, dar faţă de fata săracă? Va rămîne vreodată băiatul corigent, dacă pur şi simplu nu va avea chef să înveţe? Desigur, veţi spune, o avere poate fi compensată de studiu serios şi de o inteligenţă sclipitoare, şi poate într-o zi fetiţa săracă va ajunge un profesionist de succes datorită muncii depuse. Dar se va întîmpla asta în România? Primează aici valoarea în faţa banului? Este ea răsplătită?
Te-ai gîndit vreodată că viitorul unui copil ar putea fi citit într-un amănunt atît de nesemnificativ precum mijlocul de transport pe care îl foloseşte pentru a ajunge la serbarea din prima zi de şcoală sau precum dimensiunea buchetului de flori pe care părinţii săi îl aduc în acea zi învăţătoarei? E corect ca destinul unui copil să fie influenţat de bogăţia sau de sărăcia părinţilor săi? Nu? Dar cine a spus vreodata că „life is fair”?
Aştept să mă contraziceţi şi, mai ales, aştept să îmi spuneţi ce mijloc de transport aţi folosit în prima zi de şcoală din clasa I.
Pegasu portocaliu era la putere in clasa I…fara pedala pe dreapta:)))
In Romania nimic nu e surprinzator, prin urmare nici faptul ca acel copil nascut intr-o familie bogata va avea un viitor asigurat doar pentru ca are bani. Cu siguranta, cel care nu are resurse, dar este muncitor si isi vede de treaba lui va trebui sa aiba ori noroc, ori un loc de munca care sa nu ii aduca un venit decent. In orice caz, copiii astia, care cu timpul isi vor adopta figuri pe masura banilor, nu vor avea bunul simt si cresterea unuia care munceste si stie ce e greu.
Eu cunosc destule cazuri de copii din familii sărace care s-au descurcat bine în viață pentru că au tras tare, au învățat de mici că trebuie să fie responsabili, tot la fel cunosc și copii de bani gata care o duc greu acum pentru că mami și tati nu mai au bani.
Nu e vorba doar de România, și în State e la fel, și în Europa de Vest idem. Viața nu e egală, nu e corectă, de asta ne zbatem, pentru a echilibra șansele.
Nu va pot contrazice. Suntem suma intalnirilor pe care le-ati insirat mai sus: buchete de flori care ni se par prea mari si alteori foarte mici, invatatoare care vor flori numai in nylon si altele care primesc, cu zambet, flori de camp, colegi care coboara din autoturism direct in clasa si nu pot sa vada cerul si altii pe care ii ploua tot drumul in ochi. Eu si copiii mei nu avem Mercedes, dar avem abonamente la un autobuz Mercedes.