”Artistul, oricât l-ar costa, trebuie să spună numai adevărul”, sub imperiul acestei replici autoreferențiale se desfășoară noul spectacol al Teatrului Municipal ”Bacovia”, ”Uciderea lui Gonzago”, după Nedialko Iordanov, un spectacol despre condiția artistului, care va avea premiera pe scena băcăuană duminică, 11 februarie 2018, de la ora 18.00.
Este un debut simbolic de an pentru Teatrul Municipal ”Bacovia”, instituție care sărbătorește, în 2018, 70 de ani de existență. Noua producție este un eveniment teatral și în sensul în care marchează mai multe premiere: debutul pe scena băcăuană, într-un spectacol dramatic, al actorului Tudor Hurmuz, revenirea pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia” a actorului Ștefan Hagimă, reluarea colaborării dintre regizorul Dumitru Lazăr Fulga și teatrul băcăuan și debutul colaborării cu artistul vizual Ovidiu Ungureanu, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, care semnează conceptul multimedia al spectacolului ”Uciderea lui Gonzago”.
Joi seară, pe 8 februarie 2018, băcăuanii au avut posibilitatea să asiste la o repetiție cu public, o vizionare a spectacolului în forma sa de work in progress. Reprezentația a fost urmată de o invitație la dialog, pe care actrița Eliza Noemi Judeu, manager al Teatrului Municipal ”Bacovia”, a adresat-o spectatorilor, care au mărturisit câteva impresii ”la cald” despre noua premieră. Primele reacții, deși timide și solitare, au fost pozitive și au subliniat calitatea jocului actoricesc și ineditul conceptului scenografic.
Spectacolul ”Uciderea lui Gonzago” este o construcție cu o structură complexă, simbolică, luxuriantă, în mrejele căreia spectatorul este prins încă înainte de a intra în sala de teatru, când află/înțelege (sau nu) că Shakespeare e cheia de lectură a ceea ce urmează să se întâmple. La orice palier din construcția spectacolului s-ar opri, însă, ulterior, la cel textual, interpretativ, regizoral sau scenografic, gustul spectatorului poate fi și satisfăcut și pus la încercare.
În primul rând, textul dramaturgului contemporan Nedialko Iordanov, ”Uciderea lui Gonzago”, text pe care regizorul Dumitru Lazăr Fulga îl păstrează în bună parte, în versiunea sa scenică, este, în sine, chiar fără conexiuni intertextuale, fără a face legătură cu ”Hamlet”, piesa shakespeariană care l-a inspirat pe autorul bulgar, un discurs consistent, cu ironii rafinate, nu doar despre arta actorului, ci, în esență, despre arta de a fi sau a nu fi om, despre arta relațiilor interumane, despre căsătorie, dragoste, trădare, demnitate, politică, avuție s.a.m.d.
Fiind o construcție de teatru în teatru, spectacolul este în primul rând o oglindă destul de fidelă a vieții unei trupe de actori și a relațiilor dintre membrii acesteia. Întâlnim în ”distribuția” trupei din povestea spectacolului toate rolurile pe care le regăsim probabil în culisele oricărui teatru: directorul, soția directorului, actorul talentat, sufleorul, bârfitorul, turnătorul s.a.m.d. Sunt savuroase și relevante replicile pe care membrii trupei și le spun unii altora, e o viață de culise expusă publicului fără disimulare. ”Nici pâinea voastră nu-i uşoară, domnilor”, spune Polonius, consilierul regelui, trupei de actori. Pentru apropiații fenomenului teatral ”teatrul din teatru” e un spectacol tragi – comic, o demascare cu un comic de limbaj subtil construit, un proces purificator de introspecție, de auto – reflecție, pentru că în oglinda pe care textul și regizorul o pun în fața actorilor se văd și spectatorii. ”Uciderea lui Gonzago” e la fel de mult un spectacol despre condiția artistului în societate, cât este despre societatea însăși.
Din acest punct de vedere, spectacolul va revela privitorului, la fiecare nouă reprezentație, sensuri noi, în cascadă, despre condiția artistului, despre condiția spectatorului, despre condiția femeii, despre condiția umană, în general.
”Unii se prefac proşti, alţii, nebuni. Altminteri cum să rezişti în zilele noastre?”, ”oamenii deştepţi ştiu foarte bine ce monştri faceţi din ei”, ”în ţara cocoşaţilor, sau eşti şi tu cocoşat, sau cel puţin te prefaci că eşti cocoşat” sunt doar câteva dintre replicile care dau substanță spectacolului.
Pentru că dacă din replicile cheie ale spectacolului vom înlocui cuvântul ”artist/artiști”, vom avea un adevăr general uman: ”Noi, artiştii (OAMENII), suntem nişte pioni în mâinile marilor şahişti-politicieni”, ”Ridică-te, Henric. Artistul (OMUL) trebuie să-şi păstreze simţul demnităţii.”
Dincolo de revelarea condiției actorului, avem desigur povestea trupei de actori, pe care o regăsim și la Shakespeare, în celebra tragedie ”Hamlet”, trupă care trebuie să facă un spectacol la curtea regelui Danemarcei, și care, în textul lui Iordanov, ajunge să fie acuzată de înaltă trădare, condamnată la moarte și, în final, grațiată. Dar acest palier e, pentru mine cel puțin, doar un pretext pentru întreaga desfășurare de sensuri a spectacolului.
Spectacolul ”Uciderea lui Gonzago” bucură și prin discursul vizual pe care scenografa Cristina Ciobanu, videograful Ovidiu Ungureanu și regizorul Dumitru Lazăr Fulga îl construiesc împreună, prin instalația multimedia – proiecțiile video, care contribuie la conturarea conceptului de teatru în teatru, prin decor și costume. Ideea vieții ca joc de șah, de exemplu, în care artiștii/oamenii sunt pionii regilor/celor mari, este susținută vizual în decorul scenei dar și în unele elemente din ținuta anumitor personaje (vezi tabla de șah sau papionul alb – negru al Călăului regal, de exemplu). Și acest discurs extratextual se țese ca un puzzle de imagini și sunete, încadrând ca într-o ramă întrega construcție a spectacolului.
Dar, desigur, nici simbolistica textului nu v-ar atinge, și nici discursul vizual al spectacolului nu ar ajunge intact la spectator dacă această țesătură de simboluri nu ar fi susținută de actorii din distribuție, fiecare cu ”partituri” complicate, care pun la încercare forța interpretativă a fiecărui artist și știința dozării potrivite a trăirilor din fiecare moment.
Urmărind acest nou spectacol al Teatrului Municipal ”Bacovia” – ”Uciderea lui Gonzago” – fiecare spectator își va găsi propriul motiv de a se bucura de alegerea făcută și propriul motiv de a reveni, chiar și pentru a-și lămuri noi sensuri ale spectacolului, nerevelate la o primă ”lectură”.
”Acest spectacol, citim în caietul program al premierei, reprezintă crezul vieții lui (al regizorului Dumitru Lazăr Fulga, n.red.) și anume acela al importanței majore pe care o are o trupă de teatru acum, atunci, oricând”.
”Din punctul meu de vedere, dacă vreți, «Uciderea lui Gonzago» e un spectacol – manifest, în secolul ăsta grăbit, despre faptul că la teatru poți să mai găsești o fărâmă de adevăr”, a declarat Eliza Noemi Judeu, manager al Teatrului Municipal ”Bacovia”, joi, 8 noiembrie, în cadrul unei conferințe de presă, organizată după repetiția cu public a spectacolului care va avea premiera duminică, 11 februarie 2018.
Prin urmare, sunteți așteptați la Teatru, pentru a vă (re)găsi, fiecare, fărâma voastră de adevăr.
”Uciderea lui Gonzago”, adaptare după Nedialko Iordanov
Traducere: Elvira Rîmbu
Versiune scenică: Dumitru Lazăr Fulga
Distribuția:
Polonius – ȘTEFAN HAGIMĂ
Charles – ION GORANDA
Elisabeth – FIRUȚA APETREI
Ofelia – ALINA SIMIONESCU
Amalia&Regina – DENISE ABABEI
Horațio – VALENTIN BRANIȘTE
Benvolio – TUDOR HURMUZ (DEBUT)
Henric – BOGDAN BUZDUGAN
Sufleur – DUMITRU RUSU
Călău&Rege – ȘTEFAN ALEXIU
Hamlet – BOGDAN MATEI
Voce Regină – DANIELA VRÂNCEANU
Regie&Decor – DUMITRU LAZĂR FULGA
Costume – CRISTINA CIOBANU
Ambianță sonoră – MIREL VRÂNCEANU
Video – OVIDIU UNGUREANU
