Ma numesc Nicole, urasc acest oras si il urasc pe Razvan.
Un cronicar vechi de teatru mi-a zis zilele acestea ca nu-i prea vine sa scrie despre spectacolele de dans contemporan pentru ca nu stie de unde sa le apuce, altfel spus ca nu stapineste conceptele de care se foloseste aceasta arta pentru a transmite un mesaj sau ca nu stie ce inseamna, sa zicem, de exemplu, o indoire de tors. Well, neither do I.
Dar duminica seara privind spectacolul „Urban Kiss” al lui Razvan Mazilu, pe scena Casei de Cultura din Bacau, nici nu mi s-a parut ca ar conta. Daca orice gest pe care il facem in fiecare clipa are o semnificatie, dansul contemporan poate fi cred una dintre cele mai simple modalitati de expresie a vietii noastre interioare. Sentimentul meu este ca dansul contemporan poate fi considerat limbajul vizual al sufletului.
Obisnuiti/ obligati sa ne controlam gesturile, sa ni le potrivim cu conventiile sociale, ritmurile interioare ramin insa cele care sunt, cel mai adesea, iar dansul contemporan mi se pare dansul nostru interior dictat de ritmul lucrurilor exterioare. Iar ritmul societatii contemporane nu mai este (doar) ritmul baletului clasic, ci este un ritm adesea delirant, care isi gaseste expresie sincera in dansul contemporan.
“Urban Kiss-ul” lui Razvan Mazilu a vorbit altfel decit o fac analistii de televiziune, psihanalistii, dramaturgii s.a.m.d., intr-un mod mult mai simplu si mai frumos, despre viata noastra intr-un oras, despre felul in care urbanul incalca spatiul nostru sufletesc, ii conditioneaza evolutia, despre felul in care te poti simti singur in doi, despre felul in care putem trece nepasatori pe linga tragediile celor de linga noi, dar despre faptul ca, totusi, prin dragoste ne putem salva.
Si toate astea s-au spus cu foarte putine cuvinte, multa miscare, proiectii video, muzica, joc al culorilor. Le-au spus o trupa de artisti tineri, minunati, condusi de Razvan Mazilu, cu care s-au sudat parind un singur trup intr-un dans pe care fiecare dintre noi il dansam in a life time.
„Urban Kiss” a inceput cu intirziere duminica seara la Casa de Cultura „Vasile Alecsandri” Bacau, care a fost pina la inceperea spectacolului aproape plina, chiar daca sala are 700 de locuri. Recunosc ca am fost surprinsa dar m-am bucurat chiar daca au fost si care au plecat mai devreme, si care miroseau…in discordanta cu evenimentul. Poate ca nu conteaza decit ca au venit. Probabil ca pe multi, ca sa nu spun ca pe cei mai multi, i-a adus numele Razvan Mazilu, vedeta de televiziune. Dar s-a aplaudat minute in sir, pe o melodie care antrena la aplauze – am observat asta la spectacolele de teatru, multe dintre ele au in final au o piesa care da tonul aplauzelor – si artistii Teatrului National de Opereta ”Ion Dacian” chiar le-au meritat. „Urban Kiss” este un spectacol metafora pe care l-as revedea oricind cu placere.
„Sarutul Urban” al lui Razvan Mazilu a incheiat programul primei editii a Zilelor Dansului Contemporan, eveniment organizat de Centrul de Cultura “George Apostu” din Bacau,
Ma numesc Nicole, iubesc acest oras si il iubesc pe Razvan. *
* Vezi spectacolul. 🙂
Sursa foto: About Dreams
Despre “Urban Kiss”
Spectacolul URBAN KISS reprezinta un protest urban, o revolta in fata absurdului lumii contemporane, in fata societatii ca sistem de ingradire, de limitare a libertatii individului.
Este povestea unui personaj masculin, El, care traieste in mijlocul Marelui Oras, la bloc, intr-un cotidian ce ii fura libertatea, intr-o societate ce ii striveste personalitatea. Dupa o serie de aventuri – ce se constituie intr-un fel de drum initiatic – EL se salveaza si isi descopera autenticitatea prin intermediul unei experiente–limita:IUBIREA.
Spectacolul va fi structurat in doua mari parti (evident, fara antract), o prima parte care s-ar putea numi „Marele Oras „, iar partea a doua”Iubirea, drum spre lumina”.
Desi povestea este simpla, nu naratiunea este cea care trebuie sa capteze neaparat atentia spectatorilor, ci modul in care traseul personajului El este prezentat gradat, surprins in multiple FRAGMENTE DE VIATA, de la existenta cotidiana, banala, depersonalizata si pina la (re)gasirea sentimentului de Ordine si Armonie din final.
Este un spectacol multimedia, interdisciplinar, ce aduce laolalta muzica, dansul (dans contemporan cu influente de street-dance, jazz sau gimnastica) si proiectiile video, plus arta plastica, nu pentru ca productiile de acest gen sunt la moda, ci pentru ca aceasta modalitate ar putea exprima cel mai bine epoca in care traim, o epoca amestecata, haotica, eclectica, in care artele isi imprumuta una alteia mijloacele de expresie.
Distributia:
Razvan Mazilu
Monica Petrica
Monica Strat
Diana Ferencz
Sorina Tiron
Violeta Dumitrascu
Diana Petrache
Teodora Ghinea
Oana Valceanu
Florin Tanase
Daniel Dobre
Istvan Teglas
Andrei Ciobanu
Cu participarea extraordinara a gimnastului Marius Urzica!
Un spectacol de Razvan Mazilu
Visuals: Casa Gontz
Spatiu plastic: Dumitru Gorzo
Sound design: Vlaicu Golcea
Costume: Razvan Mazilu
Asistent coregrafie: Marius Grosu
Producator delegat: Monica Constantin
