Ce sint “Saloanele Moldovei”?

1
679

La 20 de ani de organizarea primei editii a Expozitiei “Saloanele Moldovei” te poti intreba, intr-un fel de bilant, ce inseamna acest eveniment anual pentru istoria artei.

Sint 20 de ani de dialog diplomatic intre România si Republica Moldova, un dialog româno – român intre artisti din Bacau, in special, si Chisinau, 20 de ani in care “Saloanele” au fost probabil an de an, pentru plasticienii de dincolo de Prut, o gura de aer românesc din tara mama, pentru care azi au nevoie de viza. Un premiu este o bucurie, o incurajare, o recunoastere, dar si un gest diplomatic, cum altfel institutiile bacauane ar premia in majoritate artisti din Republica Moldova iar cele din Chisinau, plasticieni din România?

La sfirsitul saptaminii trecute s-a deschis In Bacau cea de-a 20-a editie a “Saloanelor Moldovei”, un moment sarbatoresc, marcat mai putin in forma, pentru ca vernisajul a avut loc la Galeriile “Alfa”, spatiu expozional al Muzeului de Arta, tot mai neprimitor, injumatatit aproape, in favoarea unei librarii. Au lipsit multi dintre cei care au contribuit la organizarea primei editii, au lipsit multi artisti bacauani.

A fost un vernisaj prea lung in comparatie cu consistenta spuselor din anumite momente, un vernisaj care a avut in centru pe Georgeta Barbu, coordonator al “Saloanelor” si membra a juriului (“Am fost un fel de fir rosu al acestor Saloane, nu am lipsit la nicio editie”), care a vorbit, impreuna cu criticul de arta Valentin Ciuca, artistul Marin Gherasim, Constantin Donea, fost director al Directiei pentru Cultura din Bacau, sau Dumitru Bolboceanu, vicepresedinte al Uniunii Artistilor Plastici din Chisinau, despre inceputurile “Saloanelor” si de insemnatatea acestui eveniment artistic, evocind numele unor oameni care au contribuit la scrierea celor 20 de ani de dialog cultural. Printre cei amintiti au fost criticii de arta Constantin Prut si Alexandra Titu sau artistii Ilie Boca si Mihail Grecu.

Pentru fiecare dintre noi “Saloanele Moldovei” inseamna altceva. Pina la sfirsitul lunii august 2010, puteti afla ce inseamna acest eveniment plastic pentru dumneavoastra, vizitind cele patru spatii in care sint expuse aproximativ 400 de lucrari inscrise anul acesta de peste 300 de artisti din România si Republica Moldova. Le puteti vedea la Galeriile “Alfa”, Galeriile de Arta Contemporana de la Complexul Muzeal “Iulian Antonescu”, la Galeriile de Arta Contemporana ale Centrului de Cultura si Arte “George Apostu” sau la Galeriile “Frunzetii” (UAP Bacau).

Pe 31 august 2010, “Saloanele Moldovei” vor avea vernisajul la Chisinau.

Fara Filtru: – Ce valoare are pentru palmaresul unui artist un premiu cistigat in cadrul acestei expozitii?

Geta Barbu: – Acest Salon ofera in primul rind posibilitatea de a te confrunta, ca artist cu foarte multi alti artisti si de a vedea unde te poti plasa la ora actuala ca profesionist. De asemenea, un premiu este un lucru foarte bun in palmaresul unui artist, este totusi un premiu al unui salon national, caruia acest duplex permanent Bacau – Chisinau i-a dat si mai mare valoare. Faptul ca atiti artisti din tara trimit lucrari, e o constatare pe care o fac, uneori fara sa primeasca nici macar un telefon – am plasat pe site-ul muzeului invitatia, au reactionat, pentru mine este un fel de control ca intr-adevar “Saloanele” s-au inradacinat.

Ele sint constientizate bine de artisti si luate in seama ca valoare de organizare si de prezentare. Noi, ca organizatori, in fiecare an am facut un catalog, am dat tuturor participantilor un exemplar si sigur ca fiecare artist poate sa aiba aceasta bucurie, ca a fost participant la “Saloanele Moldovei”. Domnul Valentin Ciuca avea dreptate, eu niciodata nu l-am numit altfel decit Salon National de Arta Româneasca, acest salon.

FF:-Ce inseamna “Saloanele ale Moldovei” pentru istoria artelor plastice contemporane, in ce fel contribuie la dezvoltarea lor?

GB-Exista foarte multe directii la ora actuala in artele plastice contemporane, foarte multe incercari. Salonul se mentine intr-o anumita nota sa zicem de clasic dar si de contemporaneitate, sint si indrazneli de experiment dar nu foarte multe. Sint niste maestri in acest Salon, Ilie Boca, Mihail Grecu, Marin Gherasim, care au dat tonul pina la urma. Atita timp cit vezi intr-un catalog participarile din fiecare an, imaginea lucrarilor care au fost la Salon, in anul urmator ai cumva o idee despre ce fel de lucrare poti sa trimiti. Dar nu este un barometru neaparat, eu sint foarte corecta cind spun ca nu este neaparat un barometru pentru ceea ce inseamna arta plastica contemporana. Sint enorm de multi artisti in România, deci nu putem spune ca noi aici dam oarece directie, dar ca Salonul aduna aici directii diferite, pe care incearca sa le coaguleze si sa dea un ton in arta este adevarat.

Trebuie facut un studiu mult mai serios despre ce inseamna arta plastica contemporana in România, in raport cu arta din Europa occidentala, pentru a putea spune daca, prin Salon, ne plasam in aceasta nota, de a da o directie in dezvoltare artelor plastice românesti. Valentin Ciuca le-a numit Saloane europene, si inca de la cincea editie, pentru ca dumnealui calatorise in Europa si stia ce se intimpla. Asa ca avind aceste marturii pot sa cred ca intr-adevar Saloanele dirijeaza cumva o anumita directie in arta.

FF-Au fost anul acesta si lucrari respinse de juriu? Ce nivel valoric a avut editia 2010. Au fost 50 de nominalizari la premii.

GB-Anul acesta n-au fost respinse lucrari. Da, sint multe nominalizari, au fost in alti ani 28 – 30, cam aici. Cred ca, daca juriul mai putea gasi si alte lucrari pentru nominalizare, a doua zi dupa ce se limpezea, pentru ca e foarte greu sa vizualizezi atit de multe lucrari. Totusi, da, e mult, 50 de nominalizari, din care doar citeva premii. Competitia a fost foarte strinsa. Asta inseamna calitate.

FF – Care au fost criteriile, daca exista, pentru desemnarea cistigatorilor?

GB-Nu, nu poate sa dea nimeni niste criterii scrise prin care sa spuna ca urmarim asta sau asta, in juriu sint numai oameni competenti, din toate domeniile, adica erau pictori si din arta decorativa, erau si sculptori si graficieni.

FF-Are aceasta editie o amprenta contemporana in sensul de a trata plastic problemele cu care ne confruntam in acest moment in România, cel putin?

GB-Sint citeva lucrari care, intr-adevar, din punct de vedere plastic, artistic, fac referire la cei 20 de ani ai Salonului. O astfel de lucrare este expusa la Galeria de Arta Contemporana de la “Iulian Antonescu”. Artistii de obicei nu se implica in politica, nu spun ca stau deoparte, ei sint foarte implicati ca persoane, ca intelectuali in ceea ce fac, dar nu vor sa puna pe pinza, in sculptura, pe hirtie sau in tesatura sentimentele vizavi de situatia politica. Si bine fac, pentru ca politicul este foarte trecator si n-ar trebui sa ramina in arta sub nici o forma.

Criticul de arta Valentin Ciuca:

“Un Salon este o forma de comuniune si comunitate culturala. Am identificat cu fiecare noua editie ca exista un ceva greu de definit in cuvinte al acestei permanente de 20 de ani. Dialogul româno – român are nuante pe care nu le banuaim la inceputuri. Acest Salon il privesc ca pe un eveniment de dimensiune nationala si care trebuie sa reziste. Orice intrerupere ar fi speculata ca o forma de lasitate, de abandon al unor idealuri pe care ni le-am asumat, de valoare si de ce nu de românitate. Ma bucur in primul rind pentru aceasta capacitate de rezistenta.

Multumiri familiei de critici de arta Constantin Prut si Alexandra Titu, care s-au dedicat acestor Saloane. Tot ce s-a perindat pe aici prin cataloagele anilor din urma este un lucru cu care am putea iesi in strainatate, oriunde, si am avea o tinuta, si demna, si, sa zic asa, sincrona din punct de vedere valoric si stilistic, cu ce se intimpla in alte parti”.

Dumitru Bolboceanu, vicepresedinte UAP Chisinau:

“Eu zic ca 20 de ani ar fi un punct de pornire spre viitor. Saloanele trebuie sa aiba viitor, nu putem sa ne imaginam viata noastra artistica fara acest eveniment. E poate cel mai important proiect pe care il avem in viata noastra artistica. De cind sint aceste Saloane noi ne-am schimbat pe parcurs”.

Dinios Puscuta, presedintele UAP Bacau:

Salonul de anul acesta are un nivel calitativ bun. Ma asteptam si la niste noutati. A fost o jurizare pe care nu pot sa o pun in discutie. E un Salon mai de est. Sint sigur ca daca s-ar face un Salon in partea de vest a tarii, unde artistii au o deschidere spre Germania, spre Ungaria, ar fi fost diferit. La aceasta editie s-a vorbit si cu basarabenii de ideea de a realiza un regulement clar, niste conditii care sa fie respectate la Saloanele viitoare, vorbesc in special de statutul celor care iau premii. De participat, au participat si studenti. Saloanele sint expresia continuitatii, a traditiei, poate este mai putin inspre ce s-ar astepta cei mai tineri, dar tinerii trebuie incurajati”.


Warning: A non-numeric value encountered in /home/farafilt/public_html/wp-content/themes/Newspaper/includes/wp_booster/td_block.php on line 353